Iluzia omului contemporan, cu ifose de zeu: puterea de a alege totul și credința că există mereu ceva mai bun

Nu există nimic mai periculos decât un om mediocru convins că este excepțional!

Afirmația nu se referă la mediocritate ca rușine. Majoritatea oamenilor sunt mediocri în majoritatea domeniilor în care activează, iar acest fapt este firesc. Nicio persoană nu poate fi simultan remarcabilă în toate registrele existenței. Omul firesc este o combinație de calități și limite, de competențe și neputințe.

Drama începe în clipa în care omul încetează să accepte această măsură omenească. Când consideră că ceea ce este și ceea ce merită sunt identice, fără ca între ele să mai intervină munca, caracterul, disciplina sau sacrificiul care transformă o dorință într-o valoare reală. Din acel moment, nu mai încearcă să devină mai bun. Începe să pretindă că este deja mai bun și că lumea are obligația să se comporte în consecință.

📚 De la libertate la paralizie: paradoxul alegerii

Psihologia deciziei distinge, de la Simon încoace, între două strategii. Una este satisfacția: căutarea unei variante suficient de bune pentru scopul propus și oprirea căutării după atingerea unui criteriu. Cealaltă este maximizarea: căutarea celei mai bune variante posibile.

Barry Schwartz și colaboratorii au operaționalizat această distincție în 2002. În studiul publicat în Journal of Personality and Social Psychology, persoanele cu scoruri ridicate la scala de maximizare au raportat niveluri semnificativ mai mari de regret, perfecționism și depresie și niveluri mai scăzute de satisfacție cu viața, optimism și stimă de sine, comparativ cu persoanele cu scoruri scăzute. Totodată, maximizatorii s-au angajat mai mult în comparație socială, în special ascendentă, iar comparația ascendentă a prezis nefericirea și regretul.

Ipoteza centrală a paradoxului alegerii este că abundența de opțiuni nu crește liniar satisfacția. În anumite condiții, ea crește costul psihologic al alegerii, anticiparea regretului și ruminația post-decizională.

📚 Când abundența produce respingere

Un domeniu în care abundența a fost testată experimental este dating-ul online.

Tila Pronk și Jaap Denissen au propus în 2020 ipoteza unui „rejection mind-set”.

Accesul continuu la un număr virtual nelimitat de potențiali parteneri îi face pe oameni mai pesimiști și mai predispuși la respingere.

În studiile publicate în Social Psychological and Personality Science, participanții singuri, heterosexuali, au evaluat secvențial fotografii ale unor potențiali parteneri. Pe măsură ce numărul de opțiuni prezentate a crescut, probabilitatea de acceptare a scăzut. În medie, probabilitatea ca un participant să accepte un partener a scăzut cu 27% de la prima la ultima opțiune.

Rezultatul nu demonstrează că platformele au distrus iubirea. Demonstrează un mecanism specific: supraîncărcarea cu opțiuni poate induce o dispoziție evaluativă negativă, în care criteriile devin mai stricte și căutarea nu se mai încheie.

📚 FOMO și dependența de posibilitate

Fear of Missing Out a fost definit de Przybylski și colaboratorii în 2013 ca preocuparea persistentă că ceilalți trăiesc experiențe recompensatoare din care persoana este exclusă.
Meta-analizele ulterioare arată asocieri consistente între FOMO și utilizarea problematică a rețelelor sociale și a internetului, fără a susține o relație cauzală unidirecțională simplistă.

În plan relațional, FOMO se manifestă ca dependență nu de omul real, ci de reprezentarea unei alternative mai bune.
Posibilitatea nu trebuie să demonstreze nimic pentru a rămâne perfectă.
Tocmai pentru că nu a fost testată, ea își păstrează valoarea idealizată, în timp ce omul real, inevitabil imperfect, este evaluat prin prisma abaterilor de la ideal.

📚 Îndreptățirea psihologică

Literatura de specialitate descrie sentimentul de îndreptățire psihologică prin scala propusă de Campbell și colaboratorii în 2004.

Constructul se referă la convingerea stabilă că persoana merită tratament privilegiat și recompense disproporționate față de efort.

În limbaj cotidian, această structură apare în afirmații de tipul: partenerul trebuie să producă fericire zilnic, orice frustrare este dovada unei alegeri greșite, orice conflict este semn că relația nu este potrivită, iar orice refuz este ofensă. Ultima idee este critică pentru dinamica relațiilor: așteptarea ca celălalt să fie excepțional, fără evaluarea simetrică a propriei contribuții.

Aici se situează distincția dintre exigență și pretenție. Exigența începe cu sine și se referă la standarde de comportament asumate. Pretenția începe cu ceilalți și se referă la drepturi asupra comportamentului lor.

📚 Spoiala și dificultatea autoevaluării

Conceptul popular de „spoială” desemnează discrepanța dintre imagine și conținut.
O traducere psihologică riguroasă a acestuia este dificultatea metacognitivă de autoevaluare.

Dunning și Kruger au arătat în 1999 că persoanele cu performanțe scăzute într-un domeniu întâmpină dificultăți în a-și evalua corect propria performanță tocmai pentru că le lipsește competența necesară pentru a recunoaște competența.

Lipsa de competență afectează inclusiv capacitatea de a detecta eroarea.

Studiul original s-a referit la umor, raționament logic și gramatică, nu la relații. Extrapolarea directă la viața sentimentală ar fi o vulgarizare. Ideea care poate fi reținută științific este cea metacognitivă: evaluarea unei competențe pe care nu o deții este în sine dificilă.

Persoana cu o competență relațională redusă poate avea un număr mare de teorii despre cum ar trebui să fie partenerul ideal, tocmai pentru că îi lipsește experiența practică a construirii unei relații.

📚 Narcisismul: admirație versus rivalitate

Discursul public despre narcisism confundă adesea încrederea în sine cu patologia.

Modelul Narcissistic Admiration and Rivalry Concept, propus de Back și colaboratorii în 2013, distinge două dimensiuni ale narcisismului grandios.

▶️ Admirația narcisică se referă la auto-promovare, carismă și căutarea de a ieși în evidență.
▶️ Rivalitatea narcisică se referă la devalorizarea celuilalt, antagonism și reacții agresive la amenințarea imaginii de sine.

O cercetare de amploare care a adoptat acest model a utilizat date de la 51.070 de participanți din 57 de societăți pentru a examina asocierile dintre cele două dimensiuni și starea de bine.

Modelarea multinivel a arătat că admirația narcisică a fost asociată pozitiv cu starea de bine, în timp ce rivalitatea narcisică a fost asociată negativ, cu moderări culturale legate de individualism-colectivism.

Diferența este esențială pentru tema articolului. Problema nu este persoana care își recunoaște valoarea. Problema este persoana care are nevoie ca ceilalți să fie mai puțin valoroși pentru a se simți valoroasă. Prima poate coexista cu admirația pentru ceilalți. A doua are nevoie de comparație ostilă.

📚 Comparația socială în mediul digital

Teoria comparației sociale spune că oamenii se evaluează prin comparație cu ceilalți.

În mediul digital, comparația este predominant ascendentă: utilizatorul își compară culisele – cu anxietăți, oboseală, nesiguranță – cu scena editată a altuia.

Meta-analizele privind expunerea la comparații ascendente pe rețelele sociale indică asocieri cu evaluări mai negative ale sinelui, afect negativ și scăderea satisfacției cu viața.
Utilizarea pasivă, de tip scrolling, favorizează acest tip de comparație, în timp ce utilizarea activă, orientată spre interacțiune, are asocieri diferite.

Acest context face ca omul real să concureze cu o piață imaginară de alternative idealizate, care nu trebuie să suporte proba realității.

📚 Cadrul filosofic: Ortega y Gasset

În 1930, José Ortega y Gasset publica La rebelión de las masas.

Pentru filosoful spaniol, distincția dintre omul de elită și omul-masă nu este economică, ci morală.

▶️ Omul de elită nu este cel care se declară superior, ci cel care își impune exigențe și își asumă o disciplină asupra propriei persoane. Omul-masă este cel care se consideră complet așa cum este și cere lumii să se adapteze lui.

În acest cadru, noblețea nu este privilegiu, ci obligație. Lectura este utilă pentru prezent deoarece răstoarnă sensul curent al expresiei „a avea standarde”. A avea standarde poate însemna a-ți impune ție un nivel de efort. A avea pretenții poate însemna a impune celorlalți un nivel de servire.

📚 Ce menține o relație: reparația

Cultura populară a „red flags” sugerează că o relație bună este una fără semnale negative. Cercetarea longitudinală asupra cuplurilor infirmă această idee.

✅ John Gottman și Robert Levenson au arătat, în studii prospective, că modul în care partenerii revin după conflict și reintră într-o interacțiune cu afect pozitiv are valoare predictivă pentru stabilitatea relației pe parcursul anilor următori. Nu absența emoțiilor negative prezice longevitatea, ci capacitatea de reparare.

În această lumină, întrebarea relevantă după un conflict nu este dacă a existat tensiune – doi oameni reali vor avea întotdeauna momente negative – ci dacă există ascultare, asumare și reparare.

Transformarea fiecărui conflict în motiv pentru a deschide catalogul de alternative blochează tocmai mecanismul care menține relația.

📚 Recunoștința ca disciplină cognitivă

Recunoștința este adesea prezentată ca clișeu motivațional. În forma sa studiată experimental, ea este o practică de orientare a atenției.

Emmons și McCullough au arătat în 2003, într-o serie de studii experimentale, că ținerea unui jurnal săptămânal de recunoștință a fost asociată cu o perspectivă mai pozitivă asupra vieții în ansamblu, cu mai mult optimism privind săptămâna următoare și, în anumite condiții, cu mai mult exercițiu fizic și mai puține simptome fizice raportate, comparativ cu condițiile de control în care participanții notau neplăceri sau evenimente neutre.

Ulterior, numeroase studii experimentale au replicat efectele pozitive ale intervențiilor bazate pe recunoștință asupra stării de bine.

Recunoștința matură nu înseamnă acceptarea abuzului sau resemnarea. Înseamnă capacitatea de a distinge între ceea ce este cu adevărat nociv și ceea ce este doar imperfect.

Într-o cultură a optimizării permanente, imperfecțiunea este confundată cu defectul de produs. Omul încetează să vadă persoana și începe să vadă specificațiile.

🔴 Am primit puterea de a alege mereu și am uitat să prețuim ce avem

Problema omului contemporan nu este că are prea multe opțiuni, ci convingerea că trebuie să le încerce pe toate.

Angajamentul apare, în această logică, ca o pierdere de libertate.

În realitate, orice viață reală presupune închiderea unor uși.

Nu poți construi o casă locuind simultan în toate casele posibile. Nu poți cunoaște un om păstrându-ți sufletul într-o sală de așteptare.

Valoarea unui om nu constă în faptul că este imposibil de înlocuit în abstract. Constă în faptul că, după ce ai construit o istorie comună, nimeni altcineva nu mai poate fi acel om. Diferența dintre opțiune și relație, dintre posibilitate și realitate, dintre consum și construcție, se joacă aici.

Întrebarea nu este dacă există cineva mai bun. Există întotdeauna.

Întrebarea este dacă există suficient caracter pentru a recunoaște binele când apare și suficientă maturitate pentru a nu-l distruge doar pentru că algoritmul îți promite, la fiecare câteva secunde, ceva mai spectaculos.

Altfel, rămânem cu toate ușile deschise și cu nimeni înăuntru.

Surse principale:

Schwartz, B., Ward, A., Monterosso, J., Lyubomirsky, S., White, K., & Lehman, D. R. (2002). Maximizing versus satisficing. Journal of Personality and Social Psychology.

Pronk, T. M., & Denissen, J. J. (2020). A rejection mind-set: Choice overload in online dating. Social Psychological and Personality Science, 11 (3), 388-396.

Przybylski, A. K., Murayama, K., DeHaan, C. R., & Gladwell, V. (2013). Motivational, emotional, and behavioral correlates of fear of missing out.

Campbell, W. K., Bonacci, A. M., Shelton, J., Exline, J. J., & Bushman, B. J. (2004). Psychological entitlement.

Dunning, D., & Kruger, J. (1999). Unskilled and unaware of it. Journal of Personality and Social Psychology.

Back, M. D., et al. (2013). Narcissistic admiration and rivalry. Journal of Personality and Social Psychology.

Zheng, W., & Liu, Z. Narcissistic admiration, rivalry, and well-being: A multilevel study across 57 societies. Journal of Personality. Date de la 51.070 de participanți din 57 de societăți.

Emmons, R. A., & McCullough, M. E. (2003). Counting blessings versus burdens. Journal of Personality and Social Psychology.

Gottman, J. M., & Levenson, R. W. (1999, 2002). Cercetări longitudinale privind interacțiunea afectivă și stabilitatea cuplului.

Ortega y Gasset, J. (1930). La rebelión de las masas.