Aer de vacanță, locuri de poveste: Gura Apelor, Munții Retezat

Fiind vreme de vacanță astăzi ne-am decis să scriem într-o manieră mai degajată, în ton cu spiritul timpului din an pe care îl parcurgem, despre una din multitudinea de posibilități de a ieși în natură în zona aceasta de țară. Iar printre opțiunile posibile pentru petrecerea timpului liber în natură zona de vest a României, partea aceasta de țară unde sunt plasate cele două mari orașe, Aradul și Timișoara, oferă o paletă foarte bogată de locații unde cadrul natural, aerul curat și liniștea se adună laolaltă într-un mod perfect favorabil atât relaxării cât și refacerii.

Doritorul de drumeții montane sau cel ce vrea, pur și simplu, doar să admire cadrul natural într-un decor grandios și liniștitor poate opta fie pentru Masivul Țarcu, unde câștigul rapid în altitudine oferă drumețului, după numai câteva ore de ascensiune, ample panorame în toate direcțiile, fie pentru Masivul Retezat, loc mitic al frumuseților României și paradis al speciilor endemice, punct simbolic pe harta României unde priveliștile ce ți se dezvăluie cu atâta dărnicie îți taie, pur și simplu, respirația și îți oferă șansa desprinderii totale de stresul cotidian și de neplăcerile generale ale vieții la oraș.

Un loc aparte, cu o identitate foarte bine definită, un adevărat reper geografic existențial și punct de convergență pentru marile masive montane din extremitatea occidentală a Carpaților Meridioniali este zona din preajma marelui lac de acumulare de la Gura Apelor.

Lacul în sine, splendoarea absolută a întregii zone, înseamnă mult mai mult decât un simplu obiectiv turistic sau o realizare tehnică de excepție a unor vremuri care acum sunt stinse. La Gura Apelor te duci nu ca să privești ci pentru a te lăsa absorbit. La Gura Apelor te duci nu ca să te întărești ci pentru a te lăsa strivit. Strivit, pur și simplu, de frumusețea infinită a locului. În lac se adună puhoaie din toate marile masive montane ale zonei asigurând astfel condițiile stabilirii recordului de adâncime pentru lacurile antropice ale României. În apele adânci și reci, pictate la suprafață într-o nuanță verzui-albăstrui ce pare desprinsă direct din prestidigitația unui pictor de geniu, se oglindesc culmile semețe ce străjuiesc lacul.

La nord-vest tronează impunător, pierdut într-o frenetică abandonare de sine, Cracul Fetei, unul dintre versanții ce încadrează marele baraj de la Gura Apelor. De aici se deschide spre sud-vest creasta aproape nebătută de om a Masivului Țarcu ce șerpuiește lin, pierzându-se misterios spre tăurile reci și părăsite ale Baicului, dincolo de Șaua Iepii, desfășurându-se deasupra pustietăților impenetrabile ale Netișului și Bistrei și sfârșind aproape de coama Căleanului, în buza sumbră, rece și întunecată a Căldării Oboroacelor.

La sud-est șade cuminte așezat, din aceleași vremuri mitice, celălalt versant ce încadrează barajul, Cioaca Radeșului, o culme domoală, la limita nordică a Retezatului, un bloc masiv împădurit ce cade abrupt în lacul de acumulare și care, prin panta grea și puțin umblată și ea de om, cere un tribut uriaș oricărui drumeț care se încumetă să urce direct spre castelul superior al sălbăticiei Retezatului.

Spre nord-est se desfășoară tainic și sinuos lunga vale a Râului Mare, apă curgătoare desprinsă și ea din povești nespuse, a cărei albie poate asigura la nevoie, de la talveg până la malurile înalte, preluarea unor debite uriașe într-un interval scurt de timp, fie în caz de purjare de urgență a lacului fie în situații istorice limită, cum au fost inundațiile din Retezat din vara lui 1999.

La sud Cracul Branului domină grandios malul escarpat al lacului oferind drumețului priveliști pe cât de impunătoare pe atât de înfricoșătoare. Mai încolo, tot spre sud, bate inima de piatră a Țării Gugulanilor, Muchia Branului înaintând curajos până în povârnișul ce deschide ultimul urcuș spre Gugu, locul sacru al dacilor, reședința lui Zamolxis și punct întemeietor de lume.

În tot acest delir al naturii barajul de la Gura Apelor este singura piesă pusă acolo de mâna omului. Construit cu sacrificii umane și materiale uriașe, cu trudă pe măsură, cu destine frânte și cu voința absolută de a răzbi cu orice preț, uriașa construcție reprezintă dovada palpabilă a determinării omului în fața rezistenței brute a naturii. Realizare de vârf a hidrothenicii mondiale Barajul Gura Apelor impresionează profund încă de la prima vizită. Deschiderea uriașă de la bază, peste jumătate de kilometru, lasă încă de la început să se întrevadă anvergura efortului depus de om, efort care a mutat în acele locuri, la propriu, munții din loc.

Pentru cei ce vor alege să-și petreacă timpul de vacanță în aceaste locuri natura îi așteaptă aici nu doar cu peisaje grandioase, cu priveliști impunătoare, care abia te lasă să mai respiri, cu ample panorame ale unei sălbăticii mute, etern autosuficientă și completă, ci și cu o liniște atotcuprinzătoare și revigorantă care te poate reconfigura interior.

GALERIE FOTO: Adrian Păcurar.