Sport
UTA a meritat mai mult decât un 2–2 la Galați
Există meciuri în care scorul final spune doar o parte din poveste…
La Galați, UTA a trăit exact genul acela de seară: una în care începi perfect, domini, marchezi, controlezi, iar la final pleci cu senzația că ai fost furat de context, de decizii și de propriile momente de slăbiciune.
Dar dacă privim atent, povestea acestui 2–2 este mult mai complexă.
Un început de meci ca o demonstrație de forță
Adrian Mihalcea a trimis în teren un 4–5–1 curat, disciplinat, cu Tordai în poartă, linie de patru formată din Tutu, Alomerovic, Poulolo și Pospelov, un mijloc dens (Mino, Roman, Tzionis, Iacob, Odada) și Abdallah în față.
UTA a intrat în meci cu o claritate pe care rar o vezi în deplasare.
În minutul 11, Poulolo a deschis scorul după o fază fixă lucrată, iar patru minute mai târziu, Flavius Iacob a făcut 0–2, confirmând că Aradul venise la Galați să joace fotbal, nu să se apere.
În acel moment, Oțelul – cu Dur-Bozoancă, Zhelev, Lopes, P. Iacob, Conrado, Andrezinho, Lameira, Bana, Ciobanu, Chira și Debeljuh – părea o echipă prinsă în offside emoțional.
UTA controla tot: ritm, spații, tranziții.
Golul care schimbă tot
Dar fotbalul are un talent aparte de a pedepsi relaxarea.
În minutul 40, Bana reduce din diferență, iar acel 1–2 vine exact când UTA avea nevoie să ducă avantajul intact la pauză.
Repriza a doua: presiune, penalty și un meci care se rupe
La pauză, gazdele schimbă: Patrick intră pentru Chira.
UTA pierde din intensitate, iar Oțelul simte momentul.
În minutul 56, după un duel în careu, arbitrul acordă penalty pentru gazde.
Conrado transformă… 2–2.
De aici, meciul devine o luptă de uzură.
UTA încearcă să respire prin schimbările lui Mihalcea (Coman, Hrezdac, Van Durmen), dar controlul din prima repriză nu mai revine.
Finalul care aprinde spiritele
Și totuși, UTA are momentul ei.
În ultimele minute, într-o fază care va fi discutată mult timp, arădenii cer penalty.
Contactul există. Intensitatea duelului e reală.
Arbitrul lasă jocul să continue.
Aici se rupe filmul. Nu doar pentru jucători, ci pentru toți cei care au văzut faza.
UTA pleacă de la Galați cu două goluri marcate în deplasare, cu o primă repriză excelentă și cu sentimentul că a fost privată de șansa de a câștiga un meci pe care l-a avut în mână.
Ce rămâne după acest 2–2
Rămâne imaginea unei echipe care știe să joace fotbal.
Rămâne frustrarea unei decizii care putea schimba tot.
Rămâne senzația că UTA a fost echipa mai matură, mai clară, mai organizată.
Și rămâne întrebarea pe care o pun toți arădenii după astfel de seri:
➡️ Câte puncte trebuie să mai pierdem din cauza unor decizii care nu ne aparțin?
Dar, dincolo de nervi, rămâne și altceva:
UTA arată ca o echipă vie, lucidă, capabilă să marcheze, să domine și să revină, iar asta, într-un campionat atât de strâns, valorează enorm!
Poza meciului? Cât o mie de cuvinte…
***
