Marți, despre lume: Lansare de carte. O istorie a sărutului – Cosmin Neidoni

Vineri, 30 octombrie, a avut loc la sediul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara, lansarea volumului O istorie a sărutului, semnat de scriitorul timișorean Cosmin Neidoni.

Autorul cărții are deja publicate mai multe volume, fiind astăzi o figură cunoscută și apreciată în mediile culturale românești.

Într-o atmosferă destinsă s-a vorbit atât despre noua carte a lui Cosmin Neidoni, cât și despre locul pe care aceasta l-ar putea ocupa în peisajul actual al culturii române.

O carte altfel și limitele criticii literare

Prezentările de carte pot fi, în general, plictisitoare și festiviste, atmosfera la astfel de manifestări fiind mai tot timpul una afișat entuziastă și encomiastică față de realizările și meritele autorului care tocmai și-a publicat noua lui carte și pe care, odată cu lansarea ei publică, încearcă să o scoată în lume.

Cele mai multe evenimente de acest fel debușează în mod constant în ample și aproape interminabile deschideri verbale ale criticilor literari care încearcă să transmită publicului propriile impresii despre carte, impresii generate și susținute de propria expertiză, uneori discutabilă în raport cu cartea despre care vorbesc, alteori profund avizată.
În cazul lansării cărții scriitorului timișorean, atmosfera generală a fost una agreabilă, iar criticii literari invitați la eveniment și-au expus în mod echilibrat și pertinent gândurile lor despre carte.
Totuși, critica literară își are limitele ei, atât cele de principiu, cele pe care Eugen Ionescu, de pildă, le sancționa atât de dur, cum știm, în perioada interbelică, cât și cele pe fond, date atunci când imposibilitatea de a vorbi în mod relevant despre o carte de pe pozițiile înguste ale unui demers de tipul celui reprezentat de critica literară devine mai mult decât evidentă.

Foto: Mihnea Radu

În cazul cărții lui Cosmin Neidoni, abordarea de pe pozițiile criticii literare este în mod sigur, cel puțin până la un punct, una legitimă, dar, totuși, patinajul verbal al criticii literare poate epuiza întreaga suprafață a cărții. Acest lucru este adevărat întrucât eforturile scriitorului timișorean nu sunt limitate de corsetul unei voințe minimale angajate în direcția forjării unei sinteze de tip literar asupra subiectului.
Dimpotrivă, masivul volum propus de Cosmin Neidoni publicului cultivat din România se înscrie într-un tip de efort intelectual ce depășește cu mult minoratul prăfuit al unei sinteze de tip literar a subiectului abordat.

Scriitorul timișorean, pe deplin conștient de amploarea și miza unui demers pe care și l-a asumat în mod temerar prin scrierea cărții, își desfășoară analizele acoperind, rând pe rând, toate unghiurile posibile, toate deschiderile și crevasele temei.
Acest mod de lucru devine apt prin el însuși să genereze sistemicitatea abordării, garantând de fapt traversarea coerentă și temeinică a orizontului cultural de vizualizare specific temei abordate.

De la prezentarea frustă, de tip strict cronologic și până la demersul antropologic, și de la perspectiva fenomenologică până la cea livrată de artele vizuale sau marea literatură a lumii, autorul își calibrează privirea analitică și își întemeiază percepția hermeneutică asupra subiectului printr-un exercițiu plenar al sintezei culturale, sinteză deschisă pentru dialoguri de adâncime atât cu antropologia și epistemologia, cât și cu artele vizuale, literatura și fenomenologia.
În acest fel, autorul reușește să impună mai mult decât un simplu demers istoric, plasând tema cărții într-un amplu orizont cultural, o deschidere ce combină în mod armonios perspectivele oferite de marile linii de forță ale discursului despre om din cultura europeană, relevante pentru tema abordată de autor.

Rezultatul final nu este o scriere care ar putea fi plasată la intersecția dintre o istorie culturală, un demers literar și un comentariu antropologic, ci o amplă lucrare de construcție exploratorie, similară, din multe puncte de vedere, cu lucrările clasice de istorie a ideilor din cultura occidentală.

Culturile mari și întâlnirea prin idei

Demers cu totul nou prin temă și în mod cert singular prin forma abordării, cartea lui Cosmin Neidoni deschide un drum și depune mărturie prin ea însăși despre o resursă majoră a culturii române actuale. Căci scriitorul timișorean este astăzi unul dintre foarte puținii autori capabili să îmbine stilul eseistic cu demersul sistematic, extins, documentat și avizat, în abordarea unei teme.

Cartea se construiește pe sine pe măsură ce privirea îmbină părțile individuale ale subiectului, iar autorul reușește să-și valideze propriul demers prin adâncimea explorărilor și, mai ales, prin capacitatea uluitoare de a construi de la zero arheologia unui teritoriu de interes antropologic și filozofic major, cum este tema dată de un gest uman fondator.

Foto: Mihnea Radu

Așa cum spuneam și la momentul lansării cărții lui Cosmin Neidoni la Timișoara, lucrarea în sine se prezintă atât ca o premisă, cât și ca o condiție absolut necesară pentru apariția dialogului autentic de idei, pentru asumarea angajării unor perspective teoretice de mare adâncime în interiorul unei culturi ce tinde să se apropie de stadiul unei culturi majore. Căci doar în acest fel cultura română ar putea spera vreodată să-și depășească statutul minimal de cultură preponderent literară, de mediu cultural încă insuficient așezat și structurat, în așa fel încât să devină aptă într-o zi nu doar pentru dialogul cultural în sine, ci și pentru creația unor mari sinteze în zona ideii reale, nu doar în cea a cuvântului ca formă de verbiaj pretins cultural care închide în sine un subiect fără să spună de fapt aproape nimic despre el.

Culturile mari au în sine bine conturată îndrăzneala gesturilor culturale întemeietoare de sine, îndrăzneală dată de forța asumării ideilor, nu de falsul curaj al jocurilor de cuvinte mixate sclipitor de prestidigitatori de ocazie ai vorbei scrise.
Doar prin puterea de a îndrăzni cultural în acest mod întâlnirea prin idei va deveni cu adevărat posibilă și în cultura română și doar când acest moment va deveni prezent vom avea un sine cultural autentic.