Marți, despre lume: Gothic Serpent

21 noiembrie 1977 rămâne o dată reper, cu o încărcătură simbolică aparte în istoria militară a Statelor Unite. Este data la care a fost înființată în mod oficial cea mai de temut și cea mai puțin cunoscută unitate de elită cu destinație specială din istoria militară umană. Din acel moment, prin formarea unui detașament operațional de trupe speciale destinat exclusiv unor misiuni militare extreme, Statele Unite au la dispoziție un instrument cu totul specific prin care pot, la nevoie, forța în mod decisiv atingerea unor obiective de politică externă ale Casei Albe.

Gândită pentru operațiuni speciale sub acoperire ce presupun deplina conspirativitate și asumarea unor riscuri cu adevărat extreme unitatea specială înființată în 1977 a participat de-a lungul timpului la mai multe misiuni rămase celebre nu doar pentru modul în care s-au desfășurat dar mai ales pentru implicațiile strict militare ale executării lor.

Dintre acestea, cea mai cunoscută publicului este intervenția militară americană din Somalia din octombrie 1993, intervenție la care au participat și agenți operativi din trupele Delta.

Intervenția militară americană din Somalia a beneficiat de o atenție deosebită din partea publicului american și a modificat ulterior elemente esențiale ale modului în care este implementată politica externă americană din perspectiva implicării dimensiunii militare ca pârghie esențială pentru atingerea scopurilor Departamentului de Stat. Această atenție cu totul deosebită de care s-a bucurat intervenția americană în Somalia în 1993 s-a datorat în principal evoluțiilor operative extreme la care s-a ajuns pe parcursul desfășurării intervenției, publicul american fiind afectat de imaginile deosebit de dure care au ajuns la el și, ulterior, prin media internațională, au ajuns la nivel global.

Cunoscută sub denumirea Gothic Serpent operațiunea americană a vizat capturarea și extragerea a doi locotenenți aflați sub comanda directă a liderului somalez Mohamed Farrah Aidid. Scopul principal al implicării americane a fost capturarea lui Aidid însuși însă operațiunea din octombrie 1993 din capitala somaleză a vizat în mod exclusiv capturarea celor doi locotenenți.

Ceea ce a fost planificat inițial să dureze doar câteva zeci de minute a degenerat într-o baie de sânge de ambele părți cu pierderi foarte mari și cu toate consecințele militare devastatoare ce pot decurge din escaladarea unei operațiuni militare într-un mediu urban saturat de rebeli înarmați până în dinți și pregătiți psihologic să riposteze în fața trupelor americane.

În aceste zile, mai precis pe 3 octombrie, s-au împlinit 33 de ani de la intervenția americană în Somalia și am decis să marcăm aici acel moment. Nu vom intra în detalii strict militare privind desfășurarea concretă a intervenției acestea fiind în general disponibile acum marelui public. Ceea ce dorim să facem aici este doar să marcăm această aniversare întrucât operațiunea în sine din 1993 prezintă o importanță cu totul ieșită din comun atât pentru modul în care Statele Unite își pot proiecta puterea în lume cât și pentru felul în care Casa Albă și-a asumat utilizarea unor instrumente militare cu totul neconvenționale pentru implementarea unor scopuri de  politică externă ale Americii în lume. În același timp, dorim și să scoatem în evidență câteva caracteristici cu totul excepționale ale trupelor Delta, trupe folosite intens în cadrul intervenției din Somalia din 1993. Așa cum se va vedea, aceste caracteristici ale detașamentelor speciale Delta transformă aceste unități militare de elită în cele mai de temut unități de luptă din istoria militară umană.

Delta

Un mister aproape complet de nepătruns învăluie și acum existența acestor unități militare extreme, trupe speciale de elită, cele mai dure și mai agresive dintre toate forțele speciale din lume.

Puține lucruri se știu în mod oficial despre aceste unități cu destinație specială, unități capabile și pregătite în orice moment să desfășoare operațiuni militare cu grad ultim de pericol oriunde în lume și să realizeze ceea ce foarte puține alte unități militare similare pot doar încerca să facă. Dar chiar și așa, câteva lucruri se cunosc, totuși, despre aceste formidabile unități de luptă în pofida unui zid de discreție absolut și sistematic, zid foarte bine întreținut de oficialitățile militare americane.

Dacă ar fi să sistematizăm ceea ce se cunoaște la modul general despre aceste unități atunci lucrurile cunoscute chiar și în mod minimal despre ele ar putea fi ordonate ținând cont de câteva criterii de principiu. Este vorba, mai întâi, despre scopul pentru care au fost create aceste unități, apoi despre modul în care sunt recrutați agenții operativi din cadrul acestor trupe, dar și despre standardele psihologice și fizice pe care trebuie să le îndeplinească cei ce activează în trupele Delta și, nu în ultimul rând, despre modul lor de operare atunci când sunt adânc infiltrate în teritoriul inamic

Toate aceste criterii sunt esențiale pentru cunoașterea modului în care sunt alcătuite și în care acționează aceste trupe cu destinație specială. De asemenea, aceste criterii care ajută la cunoașterea acestor unități pot arunca o lumină și asupra modului în care aceste unități speciale sunt integrate în aparatul militar american general la scară globală.

Misiuni extreme și (aproape) imposibile

În ceea ce privește scopurile pentru care au fost create detașamentele operative Delta acestea pot fi clasificate în funcție de natura obiectivului final al operațiunilor. Atingerea acestor scopuri presupune de fapt angajarea în cele mai sensibile și dificile misiuni operative ce ar putea fi vreodată încredințate unor trupe speciale.

În primul rând, detașamentele Delta pot fi implicate în ample și agresive misiuni de tip contraterorism. Acest lucru implică angajarea lor operațională în cele mai periculoase și dramatice situații ce pot surveni în cadrul luptei împotriva terorismului la scară globală relevantă fiind tocmai agresivitatea extremă a acestor trupe și disponibilitatea agenților săi operativi de a-și asuma riscuri pe care alte arme din structura aparatului militar american, în general, nu și le asumă.

În al doilea rând, detașamentele speciale Delta pot fi implicate de asemenea și în operațiuni de capturare sau eliminare a unor ținte ce prezintă importanță deosebită pentru securitatea Statelor Unite și a aliaților săi în lume. Și în acest caz vorbim, desigur, despre situații extreme de luptă și angajament operațional specific.

În al treilea rând, agenții operativi Delta pot fi de asemenea implicați în ample și sofisticate misiuni, cu un grad de risc extrem, de culegere de informații în adâncimea teritoriului inamic, în condiții de acoperire deplină, inclusiv în raport cu partea americană, cu excepția unui număr extrem de redus de elemente de contact informativ pe ierarhia specială de comandă a acestor trupe.

Acestea sunt cele mai importante tipuri de misiuni în care pot fi angajate detașamentele Delta iar o particularitate a lor o reprezintă și faptul că ele pot opera oricând și oriunde pe planetă și tocmai din acest motiv unitățile speciale Delta pot reprezenta unul dintre instrumentele militare cele mai convingătoare și mai eficiente aflate la dispoziția factorului politic de decizie american.

Cei mai duri dintre cei mai duri

O particularitate deosebit de interesantă a detașamentelor Delta este dată de modul în care sunt recrutați agenții operativi combatanți din cadrul acestor trupe.

Astfel, dacă în cazul altor trupe speciale din cadrul aparatului militar american recrutarea presupune, desigur, un proces foarte dur de selecție psihologică și fizică a viitorilor membri, în cazul trupelor Delta recrutarea nu pare să fie posibilă decât dacă deja ești membru al unor unități speciale americane.

Și, chiar și așa, va trebui parcurs un nou proces de selecție și de pregătire, unul poate chiar mai dificil decât cel parcurs inițial de către cei care sunt deja parte din anumite trupe speciale americane dar vor să devină agenți operativi Delta.

Cu alte cuvinte, accesul în cadrul detașamentelor Delta reprezintă forma supremă de rafinare și validare a unui statut militar ultim. Pe scurt, nu pare să existe nimic peste nivelul de pregătire și determinare al trupelor americane Delta. Vorbim, așadar, despre existența unor unități de luptă cu destinație specială formate în mod exclusiv din cei mai duri dintre deja cei mai duri!

Psihologia și angajamentul de luptă

O altă componentă definitorie a acestor trupe o reprezintă nivelul de pregătire psihologică și fizică. Antrenați și oricând pregătiți să îndure situații ce presupun condiții psihologice și fizice extreme agenții operativi Delta pot fi implicați în misiuni militare ce depășesc cu mult nivelul de risc considerat rezonabil chiar și pentru alte unități militare speciale.

Din punct de vedere psihologic factorii decisivi sunt dați de capacitatea analitică de a lua decizii în timp extrem de scurt în condiții de risc extrem, de viață și de moarte, de stăpânirea de sine pe parcursul executării misiunii și de determinarea și capacitatea de a urmări atingerea scopului misiunii în condițiile respectării regulilor de angajament sau chiar, cum a fost cazul în Somalia în 1993, de depășire a regulilor de angajament specifice misiunii.

Duritatea pregătirii psihologice este completată de duritatea pregătirii fizice agenții operativi Delta fiind capabili să îndeplinească misiuni lungi, extreme și foarte solicitante și din punct fizic nu doar psihologic. De exemplu, în cazul anumitor misiuni în care au fost implicate doar trupe Delta simpla infiltrare a acestora la locul operațiunii, doar acest simplu fapt, a reprezentat o sarcină imposibilă pentru militarii obișnuiți.

Tocmai datorită faptului că cele două condiții sunt îndeplinite atât de bine de către cei care fac parte din cadrul detașamentelor Delta li se poate cere acestora să se angajeze în misiuni cu grad ultim de risc și dificultate. Și, cu siguranță, acesta a fost și unul dintre motivele pentru care li s-a solicitat ajutorul și în cazul intervenției americane din Somalia în 1993.

Umbra nopții

În sfârșit, o altă particularitate relevantă a acestor unități cu destinație specială este modul în care a fost concepută în cazul lor structura și ierarhia lanțului de comandă. Astfel, spre deosebire de structura standard a ierarhiei de comandă, structură valabilă și în cazul tuturor celorlalte unități speciale ale aparatului militar american, în cazul detașamentelor Delta această structură pare să fie drastic simplificată în sensul că aceste unități se subordează, după toate probabilitățile, în mod direct și exclusiv doar ordinelor administrației prezidențiale americane. Există, cel mai probabil, doar un singur element de legătură, variabil de la o misiune la alta, care se interpune între agenții operativi și președintele american dar, în esență, ordinele sunt date direct de președinte agenților operativi. De asemenea, întreaga procedură operațională de angajament pare să fie pe deplin secretizată printre regulamentele militare americane.

Alte elemente ce contribuie la deplina conspirativitate a acestor trupe sunt reprezentate atât de absența unei uniforme militare standard cât și de posibilitatea alegerii echipamentului de luptă de către agenți în funcție de specificul fiecărei misiuni fără să fie necesară în acest sens vreo permisiune regulamentară distinctă. De asemenea, purtarea bărbilor este permisă, chiar încurajată, precum și deghizarea în articole de îmbrăcăminte specifice inamicului pe al cărui teritoriu sunt infiltrate detașamentele Delta în timpul executării misiunilor de luptă.
Două lucruri mai trebuie spuse aici pentru a înțelege cu adevărat anvergura conspirativității acestor trupe și pentru a realiza în final cum sunt aceste trupe atât de protejate informativ și, mai ales, pentru a realiza în final de ce aproape numai presupunerile și intuițiile pot arunca o lumină cât de cât realistă asupra modului în care aceste unități speciale operează de fapt.

Astfel, în primul rând, este legitim să presupunem că o modalitate de a ține aceste unități complet acoperite se face prin acordarea de impunitate de către Statele Unite agenților Delta operativi care desfășoară operațiuni militare clandestine în teritoriul inamic. Este un mod foarte eficient, nu singurul, desigur, prin care agenților Delta li se oferă garanții extrem de solide privind propria lor siguranță personală pe teritoriul american.

În al doilea rând, un alt mod, ce decurge teoretic din primul și care de asemenea poate fi prezumat ca fiind foarte plauzibil, este și asigurarea unei protecții informative interne corespunzătoare, atât în interiorul structurilor militare americane cât și în general, în așa fel încât, inclusiv pe teritoriul american, identitatea reală a agenților Delta să rămână ascunsă pentru totdeauna. Ambele moduri sunt extrem de eficiente în garantarea siguranței personale a membrilor acestor trupe și, cu siguranță, cel reprezentat de asigurarea unei protecții informative interne se aplică și celorlalte cateogrii de trupe speciale ale Statelor Unite.

Date fiind toate aceste măsuri extreme și complete destinate să asigure deplina conspirativitate a detașamentelor Delta, putem spune, fără să greșim deloc, că prezența acestor trupe este vizibilă tocmai prin absența lor deplină din peisajul oficial al aparatului militar american iar această vizibilitate devine manifestă numai și numai atunci când se pot scurge anumite informații către public, în diverse moduri, ulterior desfășurării unor misiuni. Aceste trupe sunt de fapt ca umbra nopții, nu o vezi niciodată căci ele se confundă cu noaptea însăși.

Nothing takes five minutes

Amploarea escaladării militare a intervenției americane din Somalia a condus în timpul luptei la situații cu adevărat extreme, situații în care a ieșit la iveală adevăratul nivel de pregătire, de angajament și de loialitate al celor din detașamentele Delta. Pentru a înțelege cu adevărat contextul militar în care au devenit foarte clare calitățile cu totul excepționale ale agenților operativi Delta nu este necesară o descriere a întregii operațiuni ci este suficientă doar semnalarea momentelor semnificative din desfășurarea ei.

Punctual vorbind, scopul intervenției a fost capturarea a doi lideri importanți din eșalonul secund al conducerii somaleze. În acest sens a fost necesară o acțiune rapidă și decisivă, bazată pe elementul surpriză și agresivitatea extremă a unităților speciale americane, în inima capitalei somaleze pentru capturarea celor doi. Acțiunea americană a primit undă verde în urma primirii unor informații în timp real despre locația celor două ținte de la sursele infiltrate la sol. Astfel, întreaga intervenție militară s-a pus în mișcare iar cei doi lideri somalezi au fost capturați fără probleme de trupele americane, însă, totuși, la acel moment au început deja să apară primii răniți printre soldații americani angajați la sol în operațiune. Mai mult decât atât rebelii somalezi au reușit să doboare un prim elicopter american (Super 61) obligând partea americană la dislocarea unor forțe suplimentare pentru a asigura la sol protecția perimetrului de la locul prăbușirii. De la acest moment încolo lucrurile au devenit cu adevărat dramatice pentru americani întrucât, din punct de vedere militar, partea americană a pierdut inițiativa la sol fiind obligată ca până la finalul operațiunii să acționeze exclusiv reactiv la acțiunile de la sol ale somalezilor. Este momentul în care situația a degenerat masiv cursul acțiunii devenind complet imprevizibil pentru ambele părți fapt ilustrat perfect de observația făcută de un soldat american, observație ce a rămas, se pare, înregistrată pe comunicațiile oficiale ale misiunii.

Remarca militarului american a fost făcută cu ocazia solicitării evacuării medicale pentru unul dintre primii soldați americani răniți și ea traduce perfect haosul absolut în care escaladase încleștarea militară la sol – Nothing takes five minutes. Iar această imprevizibilitatea luptei, veritabil coșmar militar urban, avea să dureze pentru ambele părți până în dimineața zilei următoare când trupe ONU vor reuși evacuarea personalului militar american de la sol ce ajunsese împrăștiat în diverse locații prin capitala somaleză ca urmare a haosului generalizat al bătăliei.

După momentul prăbușirii primului elicopter american lucrurile au escaladat în continuare culminând cu prăbușirea celui de-al doilea elicopter de sprijin angajat în operațiune (Super 64). Este momentul în care partea americană devine obligată să asigure cel de-al doilea perimetru la locul prăbușirii celui de-al doilea elicopter, însă, nu avea resursele umane pentru a face imediat acest lucru. În cele din urmă, doi dintre agenții operativi Delta implicați în misiune și aflați în unul dintre elicopterele de supraveghere și sprijin tactic solicită permisiunea de a fi lăsați la sol la locul perimetrului unde s-a prăbușit cel de-al doilea elicopter american și cer practic în mod direct acordul de la comandantul intervenției pentru a asigura, doar ei doi, perimetrul din jurul locului prăbușirii celui de-al elicopter de luptă american. Sesizând pericolul extrem la care s-ar expune cei doi agenți Delta comandantul intervenției le reamintește celor doi militari Delta faptul că nu le poate preciza când va fi disponibil sprijin la sol pentru ei întrucât soldații americani angajați în acțiunea de capturare a celor doi lideri somalezi se află foarte departe de locul prăbușirii celui de-al doilea elicopter fiind obligați să-și croiască drum prin luptă urbană agonizantă printre rebeli până la locația celor doi agenți Delta. În plus, nici alte unități aeriene capabile de desant operativ în câmpul tactic nu erau disponibile. În pofida faptului că au fost informați oficial cu privire la riscul extrem la care se expun, deci cunoscând limpede faptul că există o foarte mare probabilitate să fie uciși în luptă, cei doi militari

Delta solicită din nou permisiunea de a interveni direct la sol pentru a proteja viața pilotului elicopterului prăbușit pornind de la premisa că acesta era încă în viață, fapt care a fost și confirmat ulterior.

Convorbirea dintre cei doi agenți Delta a rămas și ea înregistrată pe comunicațiile oficiale ale operațiunii. În final, după un dialog spartan între comandantul intervenției și cei doi militari Delta, dialog purtat în condiții de tensiune maximă și sub presiunea extremă a timpului, cei doi primesc permisiunea de a interveni la sol și reușesc să-i țină departe pe rebelii somalezi de rămășițele celui de-al doilea elicopter american prăbușit protejând astfel viața pilotului rănit. Doar doi operativi Delta, doar doi, au ținut la respect timp de câteva zeci de minute sute de somalezi înarmați și angajați în infernul unei lupte urbane la locul prăbușirii celui de-al doilea elicopter american.

Vreme de câteva zeci de minute doi agenți Delta luptă singuri cu sute de somalezi înarmați însă, în cele din urmă, cei doi au fost copleșiți de numărul rebelilor fiind uciși de aceștia. Pilotul rănit al elicopterului prăbușit a fost capturat de milițiile somaleze dar a fost eliberat ulterior, ca urmare a presiunii americane, după zece zile de la capturarea lui și de la finalizarea intervenției.

Un fapt cu adevărat șocant a fost acela că în ultimele minute ale luptei cu rebelii somalezi cel puțin unul dintre cei doi agenți Delta a continuat să lupte fiind deja grav rănit. Pentru curajul lor cu totul ieșit din comun și pentru determinarea de a nu lăsa în urmă un camarad în timpul luptei cei doi agenți Delta au primit post mortem Medalia de Onoare a Congresului American, cea mai valoroasă distincție din istoria militară umană.

Este important de subliniat în acest context faptul că cei doi agenți au fost pe deplin conștienți de faptul că șansele lor de a supraviețui sunt foarte reduse dat fiind numărul enorm de mare de rebeli somalezi cu care urmau să lupte după ce erau lăsați la sol. Discutăm deci despre indivizi cu pregătire militară extremă care înțelegeau perfect în ce urmează să se angajeze și care nu își făceau iluzii cu privire la posibilitatea unui deznodământ nefavorabil lor. Și, totuși, cei doi au decis să lupte. Este vorba despre agenții operativi Delta Randall Shughart și Gary Gordon. Cei doi și-au dat viața, făcând acest lucru într-un mod pe deplin conștient, pentru ca un alt camarad de-al lor să poată supraviețui. Să ne gândim o clipă la acest lucru.

Susținerea binelui prin forță și impunitate

Intervenția militară americană din Somalia din anul 1993 a scos la iveală mai multe probleme legate de modul în care instrumentul militar în sine poate ajuta la atingerea unor obiective de politică externă ale Statelor Unite în lume.

Dincolo de implicațiile directe asupra felului în care a fost regândit acest instrument ceea ce este cert este că în continuare detașamentele Delta pot fi utilizate în mod exclusiv pentru misiuni militare extreme și în continuare sunt la fel de invizibile cum au fost dintotdeauna. Acestor trupe speciale li se cere mai departe imposibilul pentru că sunt singurele unități speciale de luptă din istoria militară umană capabile să facă acest lucru.

Detașamentele Delta reprezintă garanția supremă pentru Statele Unite că pot să-și proiecteze puterea politică la nivel global cu impunitate și cu deplină eficacitate chiar dacă acest lucru înseamnă utilizarea forței militare directe în condiții extreme și în totală conspirativitate. Iar scopurile pentru care aceste detașamente pot fi folosite servesc nu doar Statelor Unite ci întregii lumi libere și democratice, construită pe baza respectării libertății și demnității individului și a drepturilor fundamentale ale acestuia.